Trăiri adolescentine…
Trecută prin eul propriu, proza scurtă a Sandei Samcov impune un gând aparte în proza vieţii tinerei generaţii a timpului de azi şi de mâine. Promulgarea în esenţă a trăirii vârstei, continua căutare a vocabulei artistice cea mai impunătoare, cu transpunerea în viaţa curentă, în trăirile generaţiei, toate împreună o impun pe autoare într-o călătorie cu propriul destin, călătorind solitar cu semenii, dragostea fiind elementul axator propriu-zis. Adolescentismul trăirilor este unicul în felul său, terorizând, pe alocuri trăirile incipiente ale protagonistei, care nu este altcineva decât însăşi autoarea.
Factura intelectuală a gândirii autoarei o transpune în arealul unei generaţii aflate în continuă căutare, mergând pe drumul complex al evoluării prin absolutismul sentimental. Paradigmele prozaice impun un lirism intern al trăirilor, al semnificaţiilor şi nuanţelor subtile care ni le oferă.
Necesitatea reflectorii unui adevăr sincer şi pur o introduc din start pe tânăra prozatoare în extrema căutărilor spiritual-umane, căutări care tranşează, aprofundează, diversifică, armonizează în acelaşi timp.
Intenţia revalorificativă a elementelor prozaice moderne impun tonalităţii textelor unele punctări mai specifice, prin suspensiile de abundenţă, care lasă publicul cititor nu numai să gândească, ci să-şi creeze singur impresii continui asupra unui fapt sau altul, să treacă o anume trăire prin propriul eu, prin propria viaţă, oferind astfel cititorului de a considera o meditaţie sau alta caracteristică sieşi, ce numai lui i s-ar fi putut întâmpla.
Amalgamul emotiv al trăirilor autoarei va continua, cu excelenţă, să renascenteze suflete, gânduri, trăiri ale generaţiei…
Cojocaru Constantin
