Preludiu

Admir tăcerea dansândă

crescendo tristeţii

iar primăvara geloasă

tot plânge isteric tot râde

crescendo tristeţii

un ultim val de zăpadă

mă grăbeşte să debrasez

de noroiul uscat de pe la glezne

crescendo tristeţii

un mesaj pierdut prin reţea

mă trezesc alături de

copilul-bărbat

atât de iubit de cuminte cântă

crescendo tristeţii

trecutul doarme ruşinat în cimitir

trecutul o foaie albă de hârtie

în timp ce-n viitoru-mi armonizat

cu rima zâmbetului

încât incontestabil voi trăi o poezie

crescendo al vieţii

crezând, nădăjduind, iubind

spre desăvârşire

fără să-mi mai dau seama de o uitată elegie

fredonez a vântului

diminuendo tristeţii

Published in: on martie 31, 2010 at 7:28 pm  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: http://sandutza.wordpress.com/2010/03/31/preludiu-2/trackback/

Feed RSS pentru acest post.

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.