Mormântul bunei

Mă-năduş de revoltă şi de jale –

Copacul cel ce mă umbrea în vară

Şi doina m-a-nvăţat s-o cânt

În noaptea asta

L-au tăiat: -

Doar trunchiul în pământ –

I-a mai rămas –

Un ciot schilod…

Dar omul nemilos

Se încălzeşte-acum

Şi leagănă-un copil,

Visând să crească mare.

Ce altoieşte el cu inima-i de scrum?

Cum i-a aprinde-n piept un soare?

Bunică-i, vin să-i spun,

Că-i nemiloasă lumea,

Copacul meu…

Dar ce să văd?! Mă stăpânesc cu greu.

Pe cei ce-au scos şi crucea

De pe mormântul bunei,

Să-i miluiască Dumnezeu.

Published in: on martie 31, 2010 at 7:39 pm  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: http://sandutza.wordpress.com/2010/03/31/mormantul-bunei-2/trackback/

Feed RSS pentru acest post.

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.